A conduce prin Europa nu înseamnă doar reguli de circulație diferite, limite de viteză și zone de mediu. În multe țări există și o anumită formă de taxă rutieră. Uneori este vorba despre taxe clasice pe autostrăzi, alteori despre viniete valabile pentru o anumită perioadă de timp, iar alteori despre poduri, tuneluri sau anumite tronsoane locale de drum pentru care se percepe o taxă.
Pentru cei care planifică o călătorie cu mașina prin Europa, este așadar înțelept să verifice sistemele de taxare cu suficient timp înainte de plecare. Modelele de taxare pot diferi mult de la o țară la alta, iar chiar și în cadrul aceleiași țări regulile pot varia în funcție de tipul drumului, tipul vehiculului sau metoda de plată.
Cum funcționează taxele rutiere în Europa
În practică, există trei tipuri principale de taxe rutiere cu care șoferii de autoturisme se confruntă de obicei în Europa.
Primul este vinieta. În acest caz, cumperi dreptul de a utiliza anumite autostrăzi sau drumuri principale pentru o anumită perioadă, de exemplu câteva zile, o lună sau un an. În mai multe țări, acest sistem este acum digital, ceea ce înseamnă că taxa este legată de numărul de înmatriculare, în loc să fie reprezentată printr-un autocolant pe parbriz.
Al doilea este taxa clasică de drum. În acest caz, plătești de obicei pentru o anumită distanță, pentru un anumit tronson de drum sau la punctele de taxare de-a lungul autostrăzii. În unele țări acest lucru se face manual sau cu cardul, iar în altele mai automatizat, prin sisteme electronice.
Al treilea îl reprezintă taxele locale, de exemplu pentru poduri, tuneluri sau anumite accese urbane. Chiar și în țările care nu au un sistem național de taxe rutiere, astfel de taxe pot exista.
Țări în care vinieta este folosită frecvent
În mai multe țări europene, vinieta este o modalitate obișnuită de percepere a taxelor rutiere pentru autoturisme. Acest lucru se aplică, de exemplu, Austriei, Bulgariei, Cehiei, României, Slovaciei, Sloveniei, Elveției și Ungariei. În mai multe prezentări generale, Moldova este de asemenea menționată printre țările în care se folosește vinieta.
Pentru călători, acest lucru înseamnă că nu există întotdeauna un punct de plată de-a lungul drumului. În schimb, taxa trebuie adesea achitată înainte de a începe să folosești rețeaua rutieră taxabilă sau în momentul în care începi să o folosești. De aceea, este înțelept să verifici atât perioada de valabilitate, cât și drumurile pe care taxa se aplică în mod real.
Țări în care taxele clasice de drum sunt frecvente
În alte țări, este mai obișnuit să plătești pentru anumite autostrăzi sau tronsoane de drum în timpul deplasării. Franța, Italia, Spania, Portugalia, Croația, Grecia, Polonia, Serbia, Macedonia de Nord și Turcia sunt frecvent menționate printre țările cu taxe clasice de drum sau puncte de taxare. Albania, Bosnia și Herțegovina, precum și Irlanda apar și ele în astfel de prezentări.
Pentru șoferi, acest lucru înseamnă în practică faptul că costul depinde adesea de distanța parcursă, de tronsoanele de drum alese și, uneori, și de modul în care se face plata. În unele locuri, plata în numerar este încă posibilă, în timp ce alte sisteme sunt mai digitale sau legate de numere de înmatriculare și camere.
Țări în care este vorba în principal despre poduri, tuneluri sau taxe locale
Există și țări în care autoturismele obișnuite nu se confruntă cu un sistem național de taxe rutiere, dar totuși pot trebui să plătească în anumite locuri. Danemarca este adesea asociată cu taxe pentru poduri, Suedia cu taxe pentru poduri și taxe de congestie în anumite orașe, Norvegia cu multe tronsoane taxate automat, iar Țările de Jos și Islanda sunt adesea menționate ca exemple de țări în care pot exista taxe mai limitate. Regatul Unit este de asemenea descris frecvent ca o țară în care anumite poduri, tuneluri și tronsoane speciale de drum sunt taxabile.
Pentru cei care planifică o vacanță cu mașina, acest lucru este important, deoarece o țară poate părea în mare parte fără taxe, dar să implice totuși costuri pe anumite rute. Acest lucru este valabil în special dacă călătoria include poduri mari, tuneluri sau acces în anumite zone urbane.
Țări în care autoturismele circulă adesea fără taxă rutieră națională
Există de asemenea mai multe țări europene în care autoturismele pot, în practică, să folosească cea mai mare parte a rețelei rutiere fără taxă rutieră națională sau vinietă. În diferite prezentări, de exemplu, Germania, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Belgia și Ucraina sunt menționate ca țări în care autoturismele nu intră, în general, sub un sistem național larg de taxare a autostrăzilor. Germania este adesea evidențiată ca un exemplu clar de țară în care mașinile sub 3,5 tone folosesc autostrăzile fără taxa obișnuită de autostradă.
Totuși, acest lucru nu înseamnă că nu apar niciodată costuri. Excepții locale, poduri speciale, tuneluri sau alte taxe pot exista chiar și acolo unde nu există un sistem național. De aceea, este înțelept să verifici ruta concretă, nu doar țara în general.
Prezentare generală a țărilor pentru călătoriile cu mașina în Europa
Mai jos urmează o prezentare generală a multor țări europene frecvent întâlnite în călătoriile cu mașina. Scopul este de a oferi o imagine practică a tipului de taxă rutieră care poate apărea.
Albania – pot exista taxe pe anumite tronsoane de drum.
Andorra – pot exista taxe locale, în special în legătură cu anumite tuneluri.
Belgia – în practică, autoturismele pot de obicei circula fără taxă națională de autostradă.
Bosnia și Herțegovina – există taxe pe anumite tronsoane de drum.
Bulgaria – pe anumite părți ale rețelei rutiere se folosește vinieta.
Cipru – este de obicei descris, la nivel național, ca fiind fără taxe pentru autoturisme.
Danemarca – taxa națională de autostradă nu este modelul principal, dar taxele pentru poduri sunt importante pentru mulți călători.
Estonia – autoturismele nu sunt de obicei supuse unei taxe rutiere naționale.
Finlanda – taxa rutieră națională pentru autoturisme nu este de obicei relevantă.
Franța – taxele clasice sunt frecvente pe autostrăzile principale.
Grecia – există taxe pe principalele coridoare rutiere.
Irlanda – există tronsoane de drum taxabile.
Islanda – pot exista anumite taxe locale.
Italia – taxele de drum sunt frecvente pe autostrăzi.
Croația – taxele de drum sunt folosite pe autostrăzile importante.
Letonia – autoturismele sunt, în mare parte, scutite de taxe la nivel național.
Lituania – taxa națională pentru autoturisme nu este de obicei centrală.
Luxemburg – este de obicei descris ca fiind fără taxe pentru autoturisme.
Moldova – vinieta este menționată în mai multe prezentări.
Muntenegru – pot exista taxe locale pe anumite tronsoane.
Țările de Jos – în general nu există o taxă națională largă pentru autoturisme, dar pot exista anumite taxe speciale.
Macedonia de Nord – există taxe de drum.
Norvegia – multe rute includ taxe automate, taxe pentru poduri și taxe pentru acces urban.
Polonia – anumite autostrăzi și tronsoane de drum sunt taxabile.
Portugalia – taxele de drum sunt frecvente, adesea cu elemente electronice.
România – se folosește vinieta.
Elveția – vinieta este esențială pentru utilizarea autostrăzilor.
Serbia – există taxe de drum pe drumurile principale.
Slovacia – se folosește vinieta.
Slovenia – se folosește vinieta.
Spania – anumite autostrăzi sunt taxabile, chiar dacă sistemul nu este același peste tot.
Regatul Unit – pot exista taxe locale și regionale, de exemplu pentru anumite poduri, tuneluri și tronsoane speciale de drum.
Suedia – autostrăzile nu sunt în general taxabile, dar există taxe pentru poduri și taxe de congestie.
Cehia – se folosește vinieta.
Turcia – taxele de drum sunt frecvente pe drumurile și podurile importante.
Germania – autoturismele pot de obicei folosi autostrăzile fără taxă națională, deși pot exista taxe speciale la anumite treceri individuale.
Ungaria – se folosește vinieta.
Austria – vinieta este obișnuită, iar anumite rute alpine speciale pot avea propriile taxe.
Cele mai importante lucruri înainte de a porni la drum
Cel mai important lucru nu este doar să știi dacă există taxe rutiere, ci și cum sunt ele colectate. O călătorie prin mai multe țări poate însemna că te vei confrunta cu mai multe sisteme diferite în timpul aceleiași vacanțe cu mașina. De exemplu, poate fi nevoie să cumperi o vinietă într-o țară, să plătești la un punct de taxare în următoarea și apoi să achiți o taxă de pod sau de acces urban mai departe pe traseu.
De aceea, este înțelept să verifici următoarele înainte de plecare:
dacă țara folosește viniete, puncte de taxare sau taxe locale
dacă plata se face manual, digital sau prin numărul de înmatriculare
dacă anumite poduri, tuneluri sau accese urbane au propriile taxe
dacă sistemul de taxare diferă în funcție de tipul vehiculului sau de ruta aleasă
Rezumat
În Europa nu există un model unic de taxe rutiere. Unele țări folosesc viniete, altele percep taxe pe tronson de drum, iar altele au în principal taxe locale pentru poduri, tuneluri sau accese urbane. De aceea, pentru oricine planifică o călătorie mai lungă cu mașina, este recomandabil să verifice ruta din timp și să nu presupună că același model de plată se aplică peste tot.